Un antrenor tânăr și motivat, Flavius Moisa pregătește în prezent 2 grupe ale Viitorul Arad. Am stat de vorbă cu el despre activitatea sa și am aflat ce avantaje au copiii care joacă fotbal, cum se realizează pregătirea la juniori și ce obiective are pentru sezonul care tocmai a început.

Ești cel mai tânăr antrenor al Viitorului. Povestește-ne puțin despre activitatea ta până în prezent.

Mi-am început cariera de antrenor în 2011 la Aqua Vest, când cei de acolo mi-au dat o șansă, urmându-mi astfel acea dorință foarte mare care de multe ori depășea cunoștințele de specialitate. Așa am pornit la drum, cu încrederea pe care mi-au acordat-o cei de acolo.

Ți-ai început cariera la 23 de ani. Cu ce rezultate te mândrești?

Am luat locul 3 într-un campionat cu 18 echipe iar echipa mea care nu avea jucători plătiți, ci care fac din asta un hobby, a reușit să câștige în fața unor echipe precum cele de la Ineu sau Sântana, care au centre de copii și produc fotbaliști.

În al doilea an, am atins finala Cupei Județene iar în al treilea an, am încercat să fac tranziția spre echipele de juniori.

Am trecut mai apoi la Gloria Arad, unde am preluat Juniorii C și mai apoi Juniorii D. După 6 luni, am fost sunat de conducere să fiu secund la echipa mare și să preiau juniorii mari. În 6 luni, juniorii mari au trecut de la locul 11 la primul loc, fără nicio înfrângere.

Anul trecut am venit la Viitorul împreună cu băieții de la 2001, iar mai nou am preluat și Grupa de 2010.

Care este modelul tău de antrenor?

N-am un model precis, de la fiecare antrenor am de învățat. Desigur, fiecare se uită la succes și se uită să vadă ce a făcut Guardiola cu Barcelona, când în 5 ani a câștigat toate trofeele, a doborât toate recordurile și a instalat o hegemonie pentru echipă.

Apoi mai e Borussia Dortmund, care cu Jürgen Klopp a câștigat 4 trofee. Antrenorii mari au stilul lor și își aduc jucători potriviți pentru acel stil. Desigur, tuturor ne place acel stil de 4-3-3 pentru că e plăcut ochiului, însă dacă nu ai echipa potrivită pentru el, te adaptezi.

Pui accent pe școlarizarea ta ca antrenor. De ce crezi că face asta diferența?

Pun accent pe școlarizare datorită faptului că, cel puțin în Europa de Vest nu poți să antrenezi fără o anumită pregătire, la fel cum nici doctor nu poți să fii dacă nu ai studiile necesare. Văd antrenoratul ca o meserie. În altă ordine de idei, e importantă școala pentru că relaționezi, intri în contact cu diverse persoane de diverse niveluri și de la care ai mereu ceva de învățat.

Plus, că înveți elementele de specialitate, pe care nu le poți acumula oriunde și care te ajută să optimizezi jocul. La copii există particularități de vârstă, trebuie să știi ce să dezvolți pentru fiecare grupă în parte.

De ce crezi că e important sportul la vârste mici?

În primul rând, sportul înseamnă sănătate. Părinții trebuie să înțeleagă atunci când își duc copilul la fotbal că nu e important să devină Messi, ci că îi ajută la motricitate și la o dezvoltare armonioasă. Iar în al doilea rând, odată cu trecerea timpului să acumuleze un bagaj tehnic pe care să-l poată folosi în timpul partidelor de joc.

Care crezi că e vârsta optimă pentru a începe să te antrenezi pentru fotbal?

Eu cred că, păstrând proporțiile, să existe și fotbal și copilărie, chiar de la 6 ani. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Doar că în acest caz, copilul nu trebuie suprasolicitat, cu un număr mare de ședințe, cu responsabilități pe care oricum el nu le înțelege la vârsta respectivă.

Care e diferența dintre grupele de 2001 și 2010?

În primul rând sunt de ordin fiziologic. Clar, grupa de 14 ani tinde spre maturitate, spre nivel de seniori, iar cei de 6 ani sunt o grupă de inițiere în fotbal. Pe cei mici îi introduci ușor-ușor în jocul de fotbal, cu diverse joculețe, cu termeni de specialitate, cu ușoare responsabilități, dar nu de ordin tactic, ci mai mult legate de colegialitate, respect, sociabilitate, spirit de echipă, pentru că fotbalul este un joc de echipă. Până la 14-15 ani, copiii trebuie să aibă un bagaj tehnic, de acolo se face specializarea pe posturi și se învață deprinderile tactice. Dacă copilul are o tehnică bună, pe orice post îl pui poate să joace bine.

 

Fiecare părinte vrea să știe dacă copilul lui are talent sau înclinație spre a deveni fotbalist. Atunci când vine un părinte să te întrebe acest lucru, ce răspuns îi oferi?

În orice moment, eu nu voi răspunde cu da sau nu, pentru că nu este o certitudine, nu este o rețetă. Prefer să spun că acel copil are calități, pe care prin muncă se pot dezvolta. Nu tot timpul cel care iese în prim-plan devine un fotbalist de valoare, ci mai degrabă cei care sunt pe lângă el și care sunt serioși. Aici intervine plăcerea de a juca fotbal, de a suporta rigorile antrenamentului.

Care sunt obiectivele tale?

Pe termen lung, ca și orice antrenor, imi doresc să formez fotbaliști, iar la 18 ani elevii mei să joace la echipe profesioniste de fotbal.

Iar pe termen scurt, îmi doresc să formez un joc elaborat, echipa să joace pe 2 sisteme, să îi specializez pe posturi și să termin campionatul cel puțin în primele 5 locuri.