A jucat pentru echipe din România și străinătate, iar mai apoi s-a îndreptat spre cariera de antrenor, pregătind echipe de juniori din Anglia. Anul trecut s-a reîntors în țară cu scopul de a insufla o parte din pasiunea și dedicarea fotbalului englez juniorilor arădeni. Cum face asta și care sunt obiectivele sale de antrenor, aflăm din interviul următor.

 

Care sunt diferențele dintre fotbalul englez și cel din România?

Pot să zic că în Anglia, jucătorii sunt mult mai bine pregătiți fizic și viteza de joc e mult mai mare decât la o echipă din România. Ei văd fotbalul altfel, joacă din plăcere nu neaparat doar pentru bani, își doresc sa câștige cupe sa rămână în mintea suporterilor ca o legendă și sunt foarte devotați clubului. La antrenamente și meciuri dau tot ce e mai bun și se bucură că pot să joace fotbal.

 

De ce crezi că au viteză de joc mai mare?

Motivul este pentru că au fost crescuți de mici pe terenuri bune și făceau antrenamente specifice pentru a dezvolta viteza de joc. Se joacă mult cu 1- 2 atingeri, pe când la noi în țară copiii se antrenează pe terenuri pe care au nevoie de 3-4 atingeri ca să dea o pasă, iar de aici vine și viteza de joc. O comparație între Anglia și România nu se poate face deoarece acolo fotbalul e perceput altfel, acolo s-a și inventat fotbalul. Copiii din România sunt mai tehnici dar destul de lenți si fără agresivitate, englezii sunt mai agresivi și gândesc foarte repede dar nu au acea finețe caracteristică latinilor. Pentru englezi, fotbalul este o religie.

 

Care sunt diferențele dintre antrenamentele de la grupele de juniori și cele de seniori?

E diferit, total diferit. La grupa de vârstă 10-11 ani se pune accent mai mult pe tehnică, puțin tactic și puțin fizic. La seniori se pune accent mai mult pe tactic, fizic, la tehnic prea puțin se lucrează.

 

Ai făcut o serie de cursuri în străinătate pe domeniu. Ai încercat să implementezi sau să aduci în țară tehnicile și metodele pe care le-ai învățat acolo?

Nu poți să pui în practică exact ce e în Anglia și în România pentru că sunt diferențe de cultură, de organizare, de terenuri, dar am încercat câte un pic să implementez și la noi anumite tehnici de antrenament și vreau să creștem viteza de joc, și normal, să schimbăm mentalitatea. Fiecare jucător trebuie să înțeleagă că nu există rezerve sau titulari și că nu antrenorul îl pune în echipă ci el prin prestanța de la antrenamente și meciuri. Concurența e benefică, te face să te autodepășești și duce la progres.
Practic, să tratezi fiecare antrenament, meci amical-oficial ca și cum ar fi ultimul din viața ta.

 

Care crezi că e principala calitate pentru ca un jucător să ajungă de succes?

E clar, prima dată e important să aibă înclinație și puțin talent, că fără asta chiar nu poți să faci nimic. Părerea mea este că e necesar să fie inteligent și să fie muncitor. Inteligent, muncitor și modest.

 

Ai un model de antrenor sau un stil de joc preferat?

Antrenorul meu preferat este Bill Shankly, care din Liga a 2-a engleză i-a luat pe cei de la Liverpool și i-a dus până în Cupa Campionilor. Nu îmi place neapărat ca antrenor, ci ca model de organizare și ce a putut el să exprime întregului oraș. Ca și stil de joc îmi place jocul ofensiv dar merg pe ideea că e important ce jucători ai, jucătorii îți dau stilul de joc. Degeaba vreau eu să joc doar ofensiv când nu am calitatea necesară acestui stil de joc. Deci până la urmă trebuie să te pliezi jucătorilor pe care îi ai. Atunci când ajungi la un anumit nivel și poți să aduci jucătorii pe care îi vrei, atunci se schimbă datele problemei.

 

Cum trebuie să fie un fotbalist din punct de vedere fizic?

Majoritatea fotbaliștilor din viitor vor fi atleți desăvârșiți. Ce înțeleg prin asta: rezistență bună, forță, înălțime – va fi un atlet din toate punctele de vedere, cu un fizic foarte bine dezvoltat, sănătos.

 

Ce ar trebui să facă copiii sau părinții lor pentru ca ei să se dezvolte și să se ridice la nivelul așteptărilor?

Lucrurile s-au schimbat și prea puțini se nasc cu foarte mult talent. În primul rând, ce ar trebui să facă și părinții cât și copiii – să pună alimentația pe primul loc, odihna și după aceea antrenamentul. Să vizioneze meciuri atât la TV cât și pe stadion, să primească o inteligență fotbalistică, să poată sa pună în practică ce le cere antrenorul. Majoritatea antrenorilor preferă jucătorii care pun în practică ce li se cere. Sunt milioane de copii în toată lumea care joacă fotbal, iar aceia care vor munci cel mai mult dintre toți și vor avea o viață extrasportivă echilibrată, vor ajunge să joace la un nivel înalt. Rețeta e simplă: antrenament, alimentație sanatoasă și odihnă.

 

Relația cu părinții este de obicei una sensibilă, pentru că au tendința de a interveni în antrenamente cu indicații. Cum ții pasiunea asta în frâu?

Am avut problema asta la început și după 6 luni am ținut o ședință cu toți părinții. Le-am pus pe proiector câteva filmulețe despre cum se manifestă câțiva părinți (problema nu e doar în România) și ce gândește copilul în timpul meciului iar de atunci nu pot să zic decât că nu am mai avut mari probleme. Antrenorul cere ceva la fiecare antrenament, iar degeaba tu îi spui să dribleze dacă antrenorul îi spune 2 atingeri, o pasă în spațiu liber. Viteza de joc nu o dă driblingul, ci mingea care “aleargă”.

 

Ce obiective ai pentru noul sezon?

Obiectivul meu nu este neapărat pentru noul sezon, pentru că la copii nu este ca la seniori, să iei titlul. La copii munca se vede după un ciclu de anumiți ani. În noul sezon este important să îi dezvolt individual și să scot maxim din fiecare. Ca și echipă, o să jucăm și la un an mai mare ca și noi. Ce îmi doresc este să avem rezultate cât mai bune, să creștem individual și ca echipă și să facem o figură frumoasă.