Norbert Jozsa antrenează de mai bine de 8 ani echipe de juniori, predă educație fizică, iar de ceva timp se află într-o nouă postură – cea de părinte. Cum își împarte timpul între antrenamente, cursuri și familie dar și care este rețeta succesului în fotbal, aflăm chiar de la el!

 

Ai obținut o mulțime de rezultate bune în cariera ta de antrenor. Care e ”rețeta”?

Foarte, foarte multă muncă și seriozitate din partea tuturor și aici mă refer la club, antrenori, copii și părinți deopotrivă. Pentru ca succesul să fie posibil este nevoie de susținerea morală, emoțională și de ce să nu recunoaștem, financiară din partea părinților. De aceea aceștia au un rol important în formarea copiilor. Părinții sunt cei care le oferă un stil de viață sănătos, o alimențatie corespunzătoare și o educație bună, lucruri fără de care este aproape imposibil să ajungi fotbalist. Pe lângă acestea intervin bineînțeles talentul și mai ales caracterul copilului.

 

Ce stil de joc preferi?

Prefer stilul Barcelonei, un joc calitativ, de angajament, ofensiv, mai mult de posesie.

 

Pui foarte mult accent pe pregătirea copiilor în cantonamente. De ce crezi că este necesară aceasta?

Eu consider că pregătirea fizică e extrem de importantă iar exact asta este ceea ce se urmărește în cantonamente. Cu toate acestea, la cei mici, cantonamentul e diferit față de seniori. La grupele mici, urmărim în primul rând dezvoltarea sănătoasă, de aceea eu prefer muntele ca și locație de pregătire. Aerul curat, traseele montane, temperatura, toate mă ajută să construiesc bazele pentru sezonul care urmează, pentru că pregătirea centralizată are loc de 2 ori pe an –  vara și iarna.

Pentru mine cantonamentul e ca și construcția unei case. Începi prin a pune bazele, fundația, apoi cărămizile ș.a.m.d. După ce acestea sunt puse la punct, se fac finisajele și astfel ai o construcție solidă. La fel și în pregătirea copiilor, începem acomodarea pe plan local, iar apoi urmează cantonamentul de 5-10 zile unde punem bazele, apoi ne pregătim pentru joc și începem meciurile amicale pentru ca atunci când se dă startul campionatului, să fim pregatiți din toate punctele de vedere.

 

Ce părere ai despre turnee? De ce sunt importante turneele?

Turneele sunt importante pentru că poți să urmărești aspectele tehnico-tactice care le pregătești în antrenament. Și atunci, ca să te verifici, îți trebuiesc niște adversari mai buni, mai puternici decât cei din Arad. În Arad sunt 2-3 echipe bune cu care tot jucăm, însă pentru ca provocarea să fie mai mare e nevoie să confrunți echipele puternice din țară.

De exemplu, la turneele de la Brașov sau la Cluj, vin echipe din toată țara, echipe bune, pregătite, mult mai puternice. Atunci putem să ne măsurăm forțele cu acestea, atunci ne dăm seama ce valoare avem sau unde sunt probleme, unde avem plusuri sau minusuri și ce trebuie să corectăm.

 

Antrenezi grupele 2003 și 2006. Care sunt diferențele dintre cele 2 grupe de vârstă?

În ambele cazuri, selecția face diferența. Dacă ai șansa să îți vină 10-15 copii talentați, munca e deja mult mai ușoară.  La grupa cea mică antrenamentele sunt accentuate pe tehnica individuală și plăcerea de a juca fotbal, pe când la cei mari antrenamentele sunt mai intense. Cei mari au deja majoritatea 12 ani, sunt mai maturi, înțeleg mai bine fenomenul numit fotbal, de aceea și pretențiile sunt mult mai mari.

 

Care este diferența dintre a preda și a antrena? Muncești cu copiii și într-o parte și în alta, dar totuși e o muncă diferită.

Una dintre diferențe e că  la ora de sport lucrez și cu fete și cu băieți, clasele sunt mixte. Orele de sport sunt mult mai liniștite, pretențiile sunt mai mici. Programa școlară presupune un efort mult mai mic din partea copiilor decât cerințele din antrenament. La școală, copiii fac sport din obligație însă la fotbal  vin din plăcere, copiii sunt pasionați.

Pe de altă parte, pentru mine, antrenamentul cere o intensitate mult mai mare, e o solicitare atât psihică cât și fizică, de aceea nici nu le pot compara. Sunt două lucruri complet diferite pentru mine.

La școală mergi de luni până vineri, ai 4 ore, ai terminat cursurile, te vezi luni cu copiii. Nu ai o presiune atât de mare ca și la fotbal, unde în weekend ai meciuri, ai turnee, unde trebuie să faci rezultat, trebuie să câștigi. Cele 2 meserii se îmbină foarte bine, dimineața sunt la școală, după-amiaza la antrenament, însă concentrarea merge către antrenamente.

 

Cum e meseria de părinte? 

Meseria de părinte este cea mai frumoasă din lume. Nu cunoșteam foarte bine sentimentul de părinte până nu a apărut Iana. Acum am început să-i înțeleg mult mai bine pe părinți, care sunt așa de pasionali în timpul meciurilor și uneori și în timpul antrenamentelor 🙂

 

Cum reușești să-ți împarți timpul între familie, școală și antrenamente?

Cea mai mare parte a timpului o petrec pe teren, îmi place să mă dedic echipelor și antrenamentelor, cu toate că mi-aș dori să fiu acasă mai mult, alături de fetița mea.

 

Știm că anul trecut, după foarte mulți ani de activitate și colaborare cu clubul Atletico, ai luat decizia să demisionezi și să începi colaborarea  cu Viitorul, care era atunci un club nou înființat. Decizia ta a stârnit destul de multe controverse deoarece o parte din părinți au ales să te urmeze. De ce crezi că au făcut lucrul acesta și în ce măsură ai influențat tu decizia lor?

Eu cred că ei au ales să plece odată cu mine datorită caracterului meu, fiindcă sunt un om corect și  pentru că am muncit cu copiii cât am putut de bine și am fost cu sufletul la fiecare antrenament, în fiecare minut, la fiecare joc. Poate și fiindcă îi antrenez pe unii de la vârsta de 5 ani, timp în care am avut ocazia să ne demonstrăm unii altora ce putem.

Am încercat să rămân imparțial în conflictul care a apărut pentru că, deși nu pot nega că mi-am dorit să antrenez în continuare copiii mei, decizia trebuia să aparțină părinților, ei sunt cei care trebuie să aleagă ce e mai bine pentru copii.

 

Ce obiective ai pentru noul sezon?

Obiectivul la Grupa 2003 în sezonul 2015-2016 este calificarea la Turneul final. Ce înseamnă asta? Câștigarea Campionatului Județean, câștigarea Fazei zonale și de acolo să ajungem la Turneul final, să fim una din cele mai bune 8 echipe din țară. Ăsta e obiectivul, foarte îndrăzneț. Cu speranțe mari atacăm sezonul.

Grupa 2006 joacă în Campionatul E, la un an mai mare, iar obiectivul pentru ei este clasarea pe locul 1-2, plus clasarea pe primele poziții în turneele la care vom participa.

Însă, obiectivul principal este formarea și perfecționarea jucătorului, ăsta e obiectivul mare și cel mai important pe care îl avem în vedere.